Amintiri din copilărie: litere, cifre și bucuria descoperirii

Auzi, dragă omule, cine mai știe astăzi să povestească despre copilărie așa cum era odată? Dimineața începea cu glasul cocoșului, cu alergătura pe uliță și cu picioarele desculțe ce știau drumul spre școală. În bănci, scrijeleam litere cu grijă, iar mintea, săraca, se opintea să priceapă cum de din niște semne se nasc cuvinte, povești și lumi întregi.

Era greu, nu-i vorbă. Câteodată lacrimile se amestecau cu cerneala, iar mâna mică tremura pe lângă slovele prea drepte sau prea strâmbe. Dar în fiecare clipă de trudă se ascundea o bucurie: aceea de a descoperi. O literă învățată era o cheie nouă, un număr descifrat era o punte, o lume care ni se deschidea.

Și totuși, cine a spus că învățarea trebuie să fie doar cu fruntea încrețită și cu grija pe umeri? Copilăria are taina ei: să prindă cunoștința din joacă, din zâmbet, dintr-o poveste spusă cu haz. Așa e firea ei – să îmbine munca cu jocul, greul cu veselia.

De aceea fișele educative, pline de litere, culori și năstrușnicii, nu sunt doar foi albe cu sarcini. Ele sunt un pod între copilărie și școală, o mână întinsă ce spune: „Hai, nu te teme! Învață râzând, descoperă jucându-te!” Căci atunci când învățarea se împletește cu joaca, și greul se face mai ușor, și lumea se arată mai frumoasă.

Copilăria nu se întoarce, dar bucuria descoperirii o putem păstra vie – în ochii celor mici, atunci când literele devin prieteni, cifrele se fac joc, iar fișele educative sunt ferestre spre tărâmul înțelepciunii.

Descoperă și tu fișele noastre educative și fă învățarea o aventură plină de zâmbete! Dă click aici.